Mitul urban!

Mitul urban nu prezinta caracteristica obligatorie de a fi bazat pe adevar.
Ce sunt miturile urbane de fapt ? Sunt povesti,mai mult sau mai putin fictive,menite sa insamanteze in sufletul muritorilor de rand indoiala cu privire la un anumit subicet,speranta pentru o situatie aparent disperata sau un raspuns indirect la intrebarile existentiale ale muritorior de rand mentuonati mai sus.
Intrigant este faptul ca ,aceste mituri,in origini (de multe ori indepartate) pot fi adevarate,dar una dinn caracteristicile lor este expunerea lor "din gura in gura".Aceasta caracteristica altereaza adevarul.Din dorinta de a impresiona sau de a speria,inflorim orice poveste care initial este una banala,transformand-o intr-o...epidemie verbala.
"Prietena prietenei mele mi-a povestit ca prietenul prietenei ei...",Feriti-va de astfel de exprimari,iar daca stati sa ascultati,faceti-o doar din politete fata de "narator",deoarece tot ce va urma este produsul unei munci colective.
Fiecare individ are propria viata,neinfluentata de experientele unor necunoscuti.

P.S.: daca ai trecut de 30 de ani,esti nemaritata si totodata ingrijorata,iar prietena ta cea mai buna iti spune sa nu iti faci probleme deoarece a auzit de la o colega de servici ca verisoara prietenei mamei ei (daca ati pierdut sirul,ma refer la mama colegei de munca) s-a casatorit la 40 de ani(iar pe sotul ei l-a intalnit cand plangea pe banca in parc,macinata de singuratate)nu incepe sa iti faci iluzii...probabilitatea de a ramane nemaritata este la fel de mare cum era inainte sa auzi povestea.

Scrisoare catre Mosu'!

Draga Mosule,
Avand in vedere ca sarbatorile vin agale peste noi (literalmente),ne-am gandit sa ne asternem si noi dorintele pe
"o bucata de hartie",ca doar am asteptat momentul asta tot anul (pretext al exteriorizarii cu o nonsalanta relaiv
nesimtita a tuturor dorintelor acumulate pe parcursul unui an foarte greu).
Evident ca vom acorda prioritate fatadei nelipsite,linistea de dinaintea furtunii, si vom incepe astfel :
"Pe primul loc vine sanatatea si fericirea noastra,dar si a familiei (intrerup acest magnific "imn' al sarbatorilor pentru
pentru a adauga ceva...mai lipsea celebra replica de la consursurile de frumusete: 'ce va doriti? intreaba umila
gazda a prea-promovatului eveniment,ca si cum nu ar fi auzit in fiecare an acelasi lucru...raspunsul stimabilelor ?
"pace in lume" incheiand cu faimosul salut)"
Penibilul,totusi.nu s-a aratat inca,dar isi face intrarea spectaculoasa odata cu rostirea cuvintelor: "Acestea (sanatatea
si fericirea) sunt cele mai importante,nevoile materiale ni le satisfacem prin munca,deci ne dorim si forta de munca".
Forta de munca sau sclipiri ale mintii care sa va aduca cat mai mult profit prin cat mai putin efort?
Tot aclamati sus si tare venirea sarbatorilor,invocati spiritul lor,valorile ce se intensifica odata cu aparitia acestei perioade
si,totusi,in aceasta perioada a anului batem propriul record la capitolul "ipocrizie".
Sper ca nu m-ati inteles gresit,iubesc sarbatorile si tot ce tine de acestea,dar am incetat sa valorificam insemnatatea acesteia
si am inceput sa promovam o imagine,sarbatorile au ajuns o chestiune de marketing.
Pentru a incheia intr-un ton sincer...Mosule,chiar imi doresc sanatate atat mie cat si celor dragi,dar nu te mint,m-ar incanta
ca "micile" mofturi materiale sa-mi fie indeplinite.Cat despre voi...va doresc toate cele bune,uitati pentru cateva saptamani de tot ce s-a intamplat sau urmeaza sa se intample.

Sarbatori fericite!!!

Ce obligatii iti revin?

Sunt convinsa ca fiecare din noi am avut cel putin un "eveniment" datorita caruia ne-am blocat la un anumit moment al vietii.Totul normal pana acum.Dar ce obligatie iti revine intr-o astfel de situatie?Sa mergi mai departe.Credeti-ma,in contextul prezent,cuvantul "obligatie" are o incarcatura puternica.Pe langa faptul ca ai datoria de a respecta aceasta obligatie,intervine si bunul simt.Ce legatura are una cu alta,va intrebati?"Sunt doua feluri diferite de mancare" ati spune.Treaba sta in felul urmator (dupa umila mea experienta acumulata): unii din noi ne blocam din motive foarte intemeiate pentru noi insine,dar pentru societate,sunt absurde.Da stiu...nu ar trebui sa conteze societatea cand vine vorba de luptele tale interioare.Nu aici vroiam sa ajung.Cand esti intr-un asemenea moment,aminteste-ti ca sunt persoane care trec prin momente cumplite si merg mai departe.Prin prisma admiratiei ce spui ca o simti vis-a-vis de puterea lor,de bogatia lor spirituala,mergi mai departe,treci peste orice te apasa.Puterea se gaseste in fiecare din noi,trebuie doar sa ai rabdarea si vointa sa o gasesti,iar apoi indemanarea sa o folosesti.S-ar putea ca situatia respectiva sa fie mai putin solicitanta (emotional) decat pare.

"Nu ma mai aduce nimic pe culmile gloriei emotionale."

P.S.:Viata este singurul loc in care poti depasii viteza impusa,atata timp cat esti convins ca poti sa tii pasul.